1. Ce este insolventa si caror societati se aplica?
Insolventa este acea stare a patrimoniului unei societati comerciale caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, mai vechi de 60 de zile de la scadenta sau cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.
Procedura insolventei se aplica societatilor comerciale, regiilor autonome, profesionistilor astfel cum sunt definiti la art. 3 alin. 2 din Codul Civil, cu exceptia celor care exercita profesii liberale precum si celor pentru care se prevad dispozitii speciale in ceea ce priveste regimul insolventei lor.
2. Cand se poate deschide procedura insolventei, in ce conditii si de catre cine?
Procedura insolventei poate fi deschisa atat la cererea societatii aflate in stare de insolventa cat si la cererea unuia dintre creditorii acesteia, cu conditia ca valoarea datoriei sa indeplineasca un prag minim de 40.000 lei sau 6 salarii medii brute pe economie/salariat in cazul creantelor salariale.
3. Care este diferenta intre insolventa si faliment?
Procedura insolventei incepe, de cele mai multe ori, cu o perioada de observatie in cadru careia creditorii, raportat la situatia financiara a societatii decid fie reorganizarea societatii fie intrarea acesteia in faliment.
Societatea debitoare poate fi reorganizata in baza unui plan de reorganizare ce se impune a fi votat de catre creditori.
Procedura falimentului va fi deschisa in conditiile in care societatea debitoare se afla in situatiile prevazute de art. 38 alin. 2 din Legea 85/2014 sau in conditiile in care creditorii nu aproba planul de reorganizare, aceasta implicand valorificarea tuturor bunurilor aflate in patrimoniul debitoarei si acoperirea datoriilor societatii. Finalitatea procedurii de faliment duce la radierea societatii debitoare din Oficiul Registrului Comertului.
4. Ce se intampla dupa data deschiderii procedurii insolventei?
Odata cu deschiderea procedurii, instanta dispune desemnarea unui administrator/lichidator judiciar care este obligat sa notifice toti creditorii societatii a carei procedura s-a deschis in vederea formularii si depunerii unei cereri de admitere a creantei, stabilind astfel si un termen limita pentru depunerea acestora.
Creditorii care nu depun cererea de admitere a creantei nu vor mai avea posibilitatea sa-si recupereze creanta.
Toate cererile de admitere a creantei depuse de creditori vor fi analizate de administratorul /lichidatorul judiciar iar in urma acestei analize va intocmi un tabel al creditorilor in care vor fi inscrisi toti creditorii a caror creante indeplinesc conditiile impuse de lege pentru a fi inscrise in tabel. Singurele persoane scutite de obligatia depunerii cererii de admitere a creantei sunt salariatii pentru creantele ce rezulta din raporturi de munca.
5. Ce trebuie sa contina o cerere de admitere a creantei?
Creditorul, prin cererea de admitere a creantei, trebuie sa indice in mod obligatoriu numele/denumirea sa, adresa de domiciliu/sediul, suma pe care o solicita, provenienta creantei precum si eventuale drepturi de preferinta sau garantii (privilegii, ipoteci, garantii etc). La cerere se anexeaza documente justificative din care sa rezulte suma solicitata.
In mod obligatoriu impreuna cu cererea de admitere a crentei si a documentelor justificative, se anexeaza o taxa judiciara de timbru in cuantum de 200 lei, conform dispozitiilor art. 14 din Ordonanta de Urgenta 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
6. Cui trebuie adresata cererea de admitere a creantei?
Cererea de admitere a creantei impreuna cu documentele jusitificative si cu taxa judiciara de timbru se depun in dublu exemplar la Tribunalul in a carei circumscriptie se afla sediul principal sau sediul profesional al debitorului, un exemplar pentru a ramane la dosarul cauzei iar celalalt pentru administratorul/lichidatorul judiciar.
7. Cine este administratorul judiciar/lichidator si care este rolul acestuia?
Administratorul/lichidatorul judiciar este persoana fizica sau juridica, practician in insolventa, numit mai intai de instanta si apoi confirmat de catre creditorii inscrisi in tabelul de creante, in vederea aplicarii si administrarii procedurii de insolventa.
Procedura de observatie si procedura de reorganizare este aplicata si administrata de catre administratorul judiciar, acesta avand rolul printre altele si de a supraveghea si analiza in permanenta activitatea societatii debitoare, avizarea prealabila a tuturor masurilor care implica patrimoniul societatii debitoare precum si avizul prealabil cu privire la operatiunile de plati, incheierea contractelor, masurile propuse pentru recuperarea creantelor, tranzactii, masuri de restructurare sau modificare a contractelor colective de munca, etc.
Procedura de faliment este aplicata si administrata de catre lichidatorul judiciar, acesta avand rolul printre altele de conducere a activitatii debitorului, inventarierea bunurilor si valorificarea acestora, denuntarea contractelor incheiate de catre debitor, urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, etc.
Astfel, atributiile administratorului/lichidatorului judiciar sunt prevazute de Legea 85/2014 iar singura persoana care poate stabili orice alte atributii acestuia, este judecatorul sindic.
8. Cine are dreptul de a sesiza instanta de judecata ?
Orice persoană pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime sau care pretinde recunoaşterea unui drept trebuie să se adreseze instantei de judecată prin depunerea la instanta competenta sa judece pricina(Judecatorie, Tribunal, Curte de Apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie), o cererea de chemare in judecata.
Persoana care formuleaza cererea de chemare in judecata se numeste reclamant iar partea chemata in judecata se numeste parat.
9. Ce trebuie sa contina o cerere de chemare in judecata?
Cererea de chemare in judecata trebuie să cuprindă numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor, codul numeric personal sau dupa caz, codul unic de inregistrare ori codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor si contul bancar al reclamantului precum si al paratului, obiectul cererii si valoarea acesteia, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand acesta este evaluabil in bani precum si modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, aratarea motivelor de fapt si de drept precum si depunerea documentelor justificative pe care intelege sa le foloseasca ca si probe in dovederirea celor solicitate.
10. Unde se depune cererea de chemare in judecata?
De cele mai multe ori cererea de chemare in judecata se depune la instanta in a carei circumscriptie se afla domiciliul/sediul principal sau profesional al celui chemat in judecata.
11. Ce se intampla dupa depunerea cererii de chemare in judecata?
Dupa inregistrare, cererea impreuna cu inscrisurile atasate acesteia, se repartizeaza in mod aleatoriu de catre Presedintele Instantei, completului de judecata care verifica daca sunt indeplinite conditiile cererii de chemare in judecata iar in masura in care acestea au fost indeplinite comunica cererea impreuna cu inscrisurile paratului caruia i se pune in vedere sa depuna intampinare.
12. Care este instanta competenta sa judece cererea de chemare in judecata?
Competenta instantelor de judecatoresti este data de Codul de Procedura Civila.
Instanta competenta sa judece cererea de chemare in judecata se stabileste dupa materie si valoare, astfel:
Judecatoria judeca:
– cererile date de Codul Civil in competenta instantei de tutela si familie;
– cererile referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila;
– cererile de evacuare;
– cererile avand ca obiect administrarea cladirilor, apartamente sau spatii aflate in proprietatea unor personae diferite;
– cererile referitoare la zidurile si santurile commune, distanta constructiilor si plantatiilor, dreptul de trecere, precum si la orice alte servituti;
– cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile in granituire;
– cererile posesorii;
– cererile privind obligatia de a face sau nu face neevaluabile in bani;
– cererile de imparteala judiciara indifferent de valoare;
– orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei;
– caile de atac impotriva autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate;
– orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
Tribunalul judeca:
– toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante;
– apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instate;
– recursurile, in anumite cazuri prevazute de lege;
– orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
Curtea de apel judeca:
– cererile in materie de contencios administrative si fiscal, potrivit legii speciale;
– apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta;
– recursurile, in anumite cazuri prevazute de lege;
– orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
Inalta Curte de Casatie si Justitie:
– recursurile declarate impotriva hotararilor Curtilor de Apel, precum si a altor hotari, in cazurile prevazute de lege;
– recursurile in interesul legii;
– cereriile in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
– orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
Nota.
Procedura insolventei este o procedura foarte complexa aflata in stransa legatura cu principalele ramuri de drept, respectiv dreptul civil, dreptul muncii, dreptul financiar- fiscal si chiar dreptul administrativ.
Raspunsul la intrebarile de mai sus referitoare atat la institutia procedurii de insolventa, cat si la dreptul comun reprezinta informatii generale, acestea putand varia in functie de situatiile individuale ale fiecarei societati iar pentru o analiza individualizata a situatiei societatii dumneavoastra, va rugam sa ne contactati pentru a beneficia de informatii exacte adaptate necesitatilor dumneavoastra.